1.O istorie a poluarii si a organizatiilor antipoluare
Este interesant de remarcat ca atitudinea oamenilor fata de mediu nu
s-a schimbat semnificativ de-a lungul existentei umanitatii. O multime
de documente atesta exploatarea irationala a padurilor (Grecia, China),
degradarea solurilor, distrugerea unor specii (eroii din Mahabharata
ard o padure intreaga cu animalele din ea cu tot). Diferenta intre noi
si stramosii nostrii este legata de capacitatile noastre sporite atat
de a distruge cat si de a ingriji mediul. De-a lungul timpului prin
ocuparea extensiva a planetei calitatea aerului si a apei s-a degradat,
grosimea stratului de ozon a scazut, punand intr-o stare critica
intreaga planeta. Toate acestea au dus la cresterea ingrijorarii legate
de deteriorarea mediului.
Primii vizionari care au tras semnalul de alarma legat de degradarea
mediului inconjurator au fost oamenii de stiinta din secolul XIX care,
confruntati cu urbanizarea si industrializarea galopanta au incercat sa
stopeze actiunile destructive si sa educe oamenii in domeniul
stiintelor naturale si a protectiei mediului.
Din punct de vedere istoric conceptul de protectie a naturii a aparut
prima oara la mijlocul secolului XIX la biologi (Humbold, Darwin,
Wallace) si la romantici (Wordsworth, Emerson, Thoreau).
Prima societate de protectie a naturii atestata a fost fondata in
Anglia in 1865 sub numele Commons, Open Spaces and Footpath
Preservation Society iar prima lege antipoluare – Alkali Law
a fost data de parlamentul britanic in 1863. In 1864 Congresul Statelor
Unite hotaraste ca Valea Yosemite sa devina o zona recreationala iar in
1872 se stabileste primul parc national la Yellowstone. Prima jumatate
a secolului XX
Continua distrugerile ecologice cauzate de dezvoltarea extensiva a
agriculturii care a dus la degradarea solurilor (SUA). Apare in SUA in
1935 Oficiul de conservare a solului care avea ca rol prevederea
eroziunii scelerate. Dupa 1945 se infiinteaza primele organizatii
internationale care se preocupa si de problemele mediului inconjurator:
1945 – ONU (Organizatia Natiunilor Unite )
1945 – FAO (Food and Agricultural Organisation)
1956 – Uniunea Internationala pentru conservarea Naturii si a
Resurselor Naturale
1961 – World Wildlife Found
Anii 1960 – 1980 Anii 60 au fost marcati de impactul
tehnologiilor de razboi (incluzand si tehnologia nucleara) asupra
mediului si de utilizarea produselor chimice devastatoare. Generatiile
anilor 60 s-au format in contextul miscarilor pacifiste si a unor
miscari de protectie a mediului precum Campania pentru dezarmare
nucleara, Miscarea pentru drepturi civile (SUA) . Apar primele
organizatii nonguvernamentale (NGO) implicate in protectia mediului
(Sierre Club).
Are loc prima celebrare a Zilei Pamantului (Earth Day) 21 martie 1970
cand au loc mitinguri in toata America cu implicarea oficialitatilor si
cu fonduri federale. Incepand din anul 1970 Ziua Pamantului a devenit o
zi internationala.
In anii 70, miscarea ecologica s-a dezvoltat in continuare,
ajungandu-se la cererea organizatiilor Greenpeace si Friends of the
Earth.
In anii 80 se contureaza primele propuneri legate de dezvoltarea
durabila ca urmare a aparitiei unor accidente de mediu extrem de grave.
Devine tot mai clar ca trebuie stabilite bariere in calea potentialului
destructiv al unor descoperiri stiintifice. In 1984 are loc un tragic
accident in Bhopal (oras din India Centrala), unde o fabrica de
pesticide a companiei americane Union Carbid a explodat. Au fost
inregistrati mii de morti iar impactul asupra mediului a putut fi
simtit si 15 ani mai tarziu. In 1986 a explodat un reactor nuclear al
centralei nuclearo-electrice de la Cernobal, Ucraina, fosta Uniune
Sovietica. S-au inregistrat peste 100000 morti si imense degradari ale
mediului. In 1987 a fost confirmata pentru prima data existenta unei
gauri in stratul de ozon. Anii 1990
In 1991 are loc Razboiul din Golf care duce la mari pierderi de vieti
omenesti si catastrofe ecologice.
In 1993, Summitul de la Rio al Natiunilor Unite dezbate criza
contemporana si mai ales impactul ei asupra mediului. Se angajeaza
primul plan de actiune globala Agenda 21. in capitolul 36 al Agendei 21
se afirma rolul cheie al educatiei ecologice. La 6 ani dupa Summitul de
la Rio, cu tot entuziasmul care a dus la adoptarea Agendei 21, ea este
in cea mai mare parte un esec. Au fost depuse eforturi mari de catre
unele state, organizatii sau corporatii. Opinia publica este saturata
cu informatii legate de mediu (in general in tarile occidentale) dar
mobilizarea in jurul cauzei a scazut. Actiunile pentru mediu par a fi
in retragere peste tot cu exceptia Peninsulei Scandinave.
Ca rezultat al Conferintei de la Rio a aparut GEF (Global Environment
Facility) care reprezinta un mecanism de finantare ale unor proiecte
legate de mediu si dezvoltare in diferite parti ale lumii. Finantatorii
GEF sunt Banca Mondiala, UNDP (Programul natiunilor unite pentru
dezvoltare) si UNEP (Programul natiunilor unite pentru mediu).
UNEP contribuie cu experienta stiintifica si selecteaza ariile
proiectelor GEF, UNDP face legatura intre mediu si dezvoltare, Banca
Mondiala este responsabila de proiectele de investitii.
Directiile in care actioneaza GEF sunt: 1 reducerea efectului de
incalzire globala
2 protectia biodiversitatii
3 protectia apelor internationale
4 reducerea efectului de epuizare a ozonului
